_
Familia: Chrysomelidae (gândaci de frunze).
Aspect: 6-15 mm lungime; corpul este de culoare galbenă; pe platoşa gâtului prezintă nişte pete negre; elitrele acoperă întreaga parte posterioară a corpului şi au desenate pe ele 10 dungi longitudinale; pe cap este inserată o pereche de antene compuse din mai multe părţi; larvele lungi de aproximativ 15 mm sunt arcuite rotund şi au culoarea corpului portocalie până la roşie; capul, care este bine delimitat de corp, este negru; pe părţile laterale ale corpului există nişte pete negre; în zona toracică sunt inserate trei perechi de picioare.
Biologie: femela îşi depune ouăle de culoare albă ca laptele, şi având o lungime de circa 1,2 mm, în grupuri de 20-80 de bucăţi, aşezate pe partea inferioară a frunzelor plantelor gazdă, unde sunt suficient de ferite de ploaie şi razele soarelui. In total o femelă depune din mai până în august până la 800 de ouă. Ouăle capătă la scurt timp o culoare gălbuie şi după o scurtă perioadă de evoluţie embrionară (de aproximativ 10 zile) eclozează larvele, care sunt de un roşu strălucitor şi au nişte pete negre pe corp. Acestea încep repede să se hrănească cu plantele gazdă, iar cantităţile necesare dezvoltării lor sunt considerabile. După 2-3 săptămâni ele capătă o culoare mai degrabă portocalie şi se târăsc în pământ în vederea transformării în pupă. După aproximativ 2 săptămâni eclozează gândacii tineri, care mai zăbovesc în pământ cel puţin 1 săptămână, până când învelişul corpului lor devine suficient de tare. Şi gândacii adulţi se hrănesc cu ţesutul plantelor. Gândacii dau naştere ia 1-2 generaţii pe an.
Răspândire: Specia este originară din America de Nord, unde a fost localizată în statul Colorado pe plantele de cartof şi descrisă în anul 1824. Astăzi specia este răspândită în aproape toată lumea, găsindu-se în zone extinse şi în Europa. Gândacii de Colorado pot fi întâlniţi pe cartofi, roşii, măselariţă şi mătrăgună.
Dăunător: Plantele atacate prezintă iniţial găuri şi rosături pe frunze, iar mai târziu se formează pe acestea culoare întregi de rosături ce pornesc de la margine şi se termină la nervura principală a frunzei.
Prevenire: Să fie atraşi prădătorii naturali ai gândacilor, precum gândacii răpitori din specia Calosoma sycofanter Carabidae şi alte specii răpitoare de gândaci, muştele din familia Tachinidae, ploşniţele răpitoare şi broaştele râioase brune. Straturile de plante să fie pudrate cu praf de rocă de silicat, format din sferule fine şi mici. Stropirea cu ceai de ferigă ţine gândacii la distanţă. De asemenea trebuie folosit muici ce conţine ferigi. La strângerea recoltei, trebuie ca numai plantele sănătoase să fie culese. Prelucrarea solului trebuie realizată toamna, deoarece gândacii iernează în pământ.
Combatere: gândacii şi larvele pot fi culeşi cu mâna, iar apoi îndepărtaţi şi distruşi. Suprafeţele întinse pot fi tratate biologic cu preparate din Bacillus thuringiensis tenebrionis. Deoarece folosirea acestora vizează distrugerea larvelor tinere, trebuie luată în considerare aplicarea preparatului în perioadele corecte şi conforme cu etapele evolutive ale larvelor.
Familia: Chrysomelidae (gândaci de frunze).
Aspect: 6-15 mm lungime; corpul este de culoare galbenă; pe platoşa gâtului prezintă nişte pete negre; elitrele acoperă întreaga parte posterioară a corpului şi au desenate pe ele 10 dungi longitudinale; pe cap este inserată o pereche de antene compuse din mai multe părţi; larvele lungi de aproximativ 15 mm sunt arcuite rotund şi au culoarea corpului portocalie până la roşie; capul, care este bine delimitat de corp, este negru; pe părţile laterale ale corpului există nişte pete negre; în zona toracică sunt inserate trei perechi de picioare.
Biologie: femela îşi depune ouăle de culoare albă ca laptele, şi având o lungime de circa 1,2 mm, în grupuri de 20-80 de bucăţi, aşezate pe partea inferioară a frunzelor plantelor gazdă, unde sunt suficient de ferite de ploaie şi razele soarelui. In total o femelă depune din mai până în august până la 800 de ouă. Ouăle capătă la scurt timp o culoare gălbuie şi după o scurtă perioadă de evoluţie embrionară (de aproximativ 10 zile) eclozează larvele, care sunt de un roşu strălucitor şi au nişte pete negre pe corp. Acestea încep repede să se hrănească cu plantele gazdă, iar cantităţile necesare dezvoltării lor sunt considerabile. După 2-3 săptămâni ele capătă o culoare mai degrabă portocalie şi se târăsc în pământ în vederea transformării în pupă. După aproximativ 2 săptămâni eclozează gândacii tineri, care mai zăbovesc în pământ cel puţin 1 săptămână, până când învelişul corpului lor devine suficient de tare. Şi gândacii adulţi se hrănesc cu ţesutul plantelor. Gândacii dau naştere ia 1-2 generaţii pe an.
Răspândire: Specia este originară din America de Nord, unde a fost localizată în statul Colorado pe plantele de cartof şi descrisă în anul 1824. Astăzi specia este răspândită în aproape toată lumea, găsindu-se în zone extinse şi în Europa. Gândacii de Colorado pot fi întâlniţi pe cartofi, roşii, măselariţă şi mătrăgună.
Dăunător: Plantele atacate prezintă iniţial găuri şi rosături pe frunze, iar mai târziu se formează pe acestea culoare întregi de rosături ce pornesc de la margine şi se termină la nervura principală a frunzei.
Prevenire: Să fie atraşi prădătorii naturali ai gândacilor, precum gândacii răpitori din specia Calosoma sycofanter Carabidae şi alte specii răpitoare de gândaci, muştele din familia Tachinidae, ploşniţele răpitoare şi broaştele râioase brune. Straturile de plante să fie pudrate cu praf de rocă de silicat, format din sferule fine şi mici. Stropirea cu ceai de ferigă ţine gândacii la distanţă. De asemenea trebuie folosit muici ce conţine ferigi. La strângerea recoltei, trebuie ca numai plantele sănătoase să fie culese. Prelucrarea solului trebuie realizată toamna, deoarece gândacii iernează în pământ.
Combatere: gândacii şi larvele pot fi culeşi cu mâna, iar apoi îndepărtaţi şi distruşi. Suprafeţele întinse pot fi tratate biologic cu preparate din Bacillus thuringiensis tenebrionis. Deoarece folosirea acestora vizează distrugerea larvelor tinere, trebuie luată în considerare aplicarea preparatului în perioadele corecte şi conforme cu etapele evolutive ale larvelor.